Grecia: ameninţarea aripii de dreapta
De Christoph Dreier
16 martie 2013
Încercările partidului Noua Democrație (ND), cel mai mare partid de guvernămant din Grecia, de a apela la voturile celor din Golden Dawn, propunându-le să interzică imigranţilor să facă parte din poliţie şi armată şi atacând legile care facilitează obţinerea cetăţeniei - legi care afectează sute de mii de copii ai imigranţilor - sunt un avertisment clar pentru clasa muncitoare.
Iniţiativa legislativă, care a fost sprijinită de aproximativ 85 din cei 125 de deputaţi ai ND, are ca scop construirea unei armate de extremă dreapta pur rasială şi clasificarea persoanelor cu descendenţă străină ca fiind cetăţeni de rangul doi.
Aceste manevre fac parte dintr-o amplă campanie a clasei de guvernământ greceşti pentru a integra Golden Dawn în politica oficială. Partidul, care atacă şi terorizează zilnic imigranţii şi adversarii lor politici, a fost construit sistematic în ultimii ani. Finanţat de secţiuni influente ale burgheziei elene şi sprijinit de către poliţie, acesta obţine în prezent aproape 14 la sută din voturi.
Acţiunile guvernului grec, care, pe lângă ND cuprinde şi social-democraţii din PASOK şi Partidul Stânga Democratică (DIMAR), sunt expresia cea mai clară a unei tendinţe vizibile în întreaga Europă. Clasa de guvernământ se bazează tot mai mult pe apelurile adresate forţelor de extremă dreapta sau a celor anti-imigranţi pentru a avea circumscripţia necesară pentru a impune politici de austeritate împotriva clasei muncitoare pe teritoriul întregului continent.
Expulzarea şi deportarea romilor de către preşedintele francez Francois Hollande; alimentarea pogromurilor anti-romi şi a forţelor fasciste de către guvernul ungar şi recenta asmuţire împotriva imigranţilor est- europeni de către ministrul de Interne german Hans-Peter Friedrich sunt toate exemple ale aceastei politici profund reacţionare.
Guvernele europene care se alatură Uniunii Europene (UE) în cadrul acestui proces se bazează pe astfel de politici la domiciliu, şi le aprobă în Grecia, acolo unde UE nu doar dictează reducerile sociale, ci, de asemenea, ajută cu fonduri raidurile de masă ale poliţiei pentru a vâna şi deporta refugiaţii, aprobă suprimarea grevelor şi acceptă manevrele ND cu Golden Dawn.
La aproximativ 68 ani de la încheierea domniei naziste în Europa, organizaţiile fasciste fac din nou parte din politica oficială. Grupuri etnice întregi sunt deportate şi umilite. În mijlocul adâncului declin social, barbaria capitalismului european iese din nou la suprafaţă.
Atacurile sociale efectuate în fiecare ţară nu mai sunt compatibile cu drepturile democratice. Numai în Grecia, reducerile din ultimii ani au produs o scădere medie a salariilor de 38 la sută. Şomajul este în creştere în mod constant şi a atins deja 27 la sută.
Ofensiva burgheziei europene de dreapta este posibilă numai într-un climat în care opoziţia muncitorilor faţă de această politică este suprimată şi nicio forţă politică de masă nu se opune fasciştilor. Principala responsabilitate pentru această situaţie se află la sindicatele şi partidele de pseudo-stânga din Europa. Ele se bazează pe secţiuni bogate din cadrul clasei mijlocii. Ele ajută la punerea în aplicare a politicilor de austeritate ale UE, sabotează luptele muncitorilor şi blochează dezvoltarea unui partid a clasei muncitoare care să lupte pentru a distruge politic influenţa Golden Dawn.
Unul dintre aceste partide din Grecia, DIMAR, face deja parte din guvern şi ajută la asigurarea unei majorităţi pentru ND şi social-democraţii din PASOK. Partidul este singurul responsabil pentru toate atacurile asupra muncitorilor şi pentru vânătoarea de imigranţi. DIMAR a rămas în coaliţie chiar şi după manevrele ND cu Golden Dawn.
Cu toate acestea, rolul cheie în suprimarea rezistenţei muncitorilor este jucat de cel mai mare partid de opoziţie, Coaliţia Stângii Radicale (SYRIZA) - partid din care s-a rupt DIMAR cu trei ani în urmă.
În ultimii ani, Grecia a fost martorul unor proteste sociale, greve şi demonstraţii masive. Însă sindicatele au lucrat îndeaproape cu guvernul pentru a izola protestele şi pentru a le orienta înspre canale inofensive. Dacă acest lucru nu are succes, după cum a fost cazul în timpul ultimei greve a angajaţilor de la metrou şi a marinarilor, atunci guvernul impune legea marţială pentru a forţa muncitorii să se întoarcă la locul de muncă. La rândul lor, sindicatele s-au asigurat că legea marţială a fost pusă în aplicare imediat.
SYRIZA nu a sprijinit doar sindicatele pentru a suprima luptele acestor muncitori, ci, de asemenea, a fost alături de guvern în fiecare moment critic. În noiembrie anul trecut, atunci când cel de-al cincilea pachet de austeritate al EU a fost adoptat şi sute de mii de muncitori au ieşit în stradă în semn de protest, liderul SYRIZA Alexis Tsipras a promis că partidul său nu se va folosi de mijloacele parlamentare disponibile pentru a da jos guvernul. În timpul călătoriilor sale în străinătate, el a subliniat că SYRIZA va apăra UE şi regimul de datorii al acesteia.
Straturile sociale pentru care vorbeşte SYRIZA sunt ostile intereselor sociale ale proletariatului. Sprijinul lor pentru măsurile de austeritate le împing, împreună cu guvernele Europei, mai departe înspre dreapta.
La doar câteva zile după ce ND a început manevra sa parlamentară cu Golden Dawn, Tsipras a vorbit la festivităţile care au marcat 15 de ani de la moartea fondatorului ND, Konstantinos Karamanlis, adresând laudă vehiului reacţionar. SYRIZA s-a opus, de asemenea, oricăror restructurări ale armatei şi ale fondurilor pentru îmbunătăţirea armamentului poliţiei.
Această orientare politică este motivul pentru care nici SYRIZA şi nici mai micul Partid Comunist Grec (KKE) nu efectuează o luptă serioasă împotriva pericolului fascist sau pentru apărarea imigranţi de atacuri. Ei se tem de o mişcare a clasei muncitoare mult mai mult decât de bandele fasciste.
Pentru a contracara pericolul unei dictaturi, muncitorii au nevoie de un o perspectivă independentă proprie. Situaţia depinde de unificarea muncitorilor în afara graniţelor naţionale într-o luptă împotriva atacurilor sociale şi pentru un program socialist, care plasează nevoile sociale mai presus de lăcomia pentru profituri. Este necesară o luptă intransigentă în cadrul clasei muncitoare împotriva birocraţiei sindicale şi a tututor tendinţelor de pseudo-stânga.
Follow the WSWS